NIMBUL CU COZOROC    

                                                                     În memoria

                                                                     pictorului - poet Mihai Beţianu

                                             Să nu te laşi hârcă(it) maestre

                                             Când Moscovia trage la pipa cu turbă.

                                             E vremea sa spui lumii intregi povestea

                                             Vârdalelor tale - ntr-o vară ce turbă.

                     

                                             E-un anotimp invadat de lebede - smog

                                             cu gâturi lungi, asmuţite, de şarpe.

   La viaţa ta n-ai gustat nici un drog

   - în creaţie, ai spetit

                   cât şapte.

                                              ,, Muncă la cataramă ”- i ziceai.

   Şi câte-o muză

             din când în când.

   Beat de dragoste te recreai

   ca să pictezi şi să scrii iubind.

   ,, Per tu ” cu Petrarca şi cu Shakespeare

   mi-e teamă că nu te-am putut preţui.

   Mai degrabă te-asemuiesc

            cu regele Lear

   din turnul pâclei ce-l înlănţui.

   Cu cozorocul roşu pe frunte - ndesat

   te-am năzărit la braţ cu Leonardo,

   în a treia Romă te impuneai sprâncenat

   de parcă ai fi fost şi-n prima,

                  şi în a doua

                     Din rândul artiştilor de epocă, clasici.
                     De-aceea un timp păreai supărat banal

                                              că te-am numit

                                       dintre Naivi de-aici,

                    „ Pirosmani al nostru ”, mare original.

Faur de-nsufleţiri şi cu sonetele

                   pe ruseşte,

vastă paletă natală - nforită-n exil.

Ai pribegit tot imperiul să culegi regeşte

zăcăminte-n altoiul stilului tău pueril.

Şi-n Altay, şi-n Siberia de mic pătimind,

ai tras ispăşindu-ţi

    prima Vărdală.

Copil al nimanui cu botezu - mplinit,

Dumnezeu te-adora şi-n hecatomba vasală.

Pomeneai, din copilărie,

             un prezicător Bulibaşă

de la părinţii dragi, plătea, să te cumpere.

Şi dacă nu i-a mers, a pronunţat:

"Din faşă,

 ai de suferit trei Vărdale - cumpene!"

         Prin ciur şi dârmoi te-a modelat destinul

                     precum mesteci culorile pentru un chip,

                     până s-a decolorat în gâtlej veninul

                     eliberându-ţi sufletul - răcnet

                                    din Arhetip.

                     Alt oracol trimise atunci Păzitorul

                     să - ntâmpine, scuturat glasul mut,

                     proorocind că-ţi va surâde curând

                                 norocul,

                              cale - menirea

                            de-artist pe pământ.

                                   

  Era important să fii sigur când singur

      descopereai toată tema cu teama

      de autodidact neîndemânatic pe friguri

      îndrăznind pânze enorme

                    cât kharma

Vârdalei a doua ce ţine de

                   Patria -

mumă de dor şi trenul siberianu

răstignit spre sud pe toată harta,

cu care-n Moldova se întorcea Beţianu.

Tablouri, maldăre, purtai în cârcă.

Şi-o seamă de nostalgii

        pre rime-n sân.

Aşa te-ai prezentat lumii bune crezând că

şi autorităţile Artei

        te vor admira, pe mâini.

Geloşii, în primul rând vizionându-te,

la masa rotundă- au dedus

că eşti o problemă.

Cu vremea au răsuflat uşuraţi, alungându-te,

de unde-ai venit, cu geniu cu tot şi boemă.

Ne-am cunoscut virtuoşi, când ieşeai din Sobor.

Acolo Sacrul era înlocuit cu expoziţii.

Metafora recitată atunci până în zori, de zor,

era despre Hârca şi-un Năzdrăvan

                  în contradicţie.

Ulterior interveni tentantă Vârdala a treia,

la Moscova, spre care tindeam şi eu.

Imediat din armată m-a condus ideea,

dându-ţi de urmă

în metropolă  cu greu.

Câini cu colaci în coadă - nici zare

în epoca celor mai de vază măturători.

La rânit omătul îndeosebi se pretau tătarii.

Moldovenii veneau la studii,

           puţini - lucrători.

Pe lângă toate ai vrut

               să te-afirmi.

Să te cunoască, cum eşti, Cultura universală.

Reuşita - jumate a efortului propus - o confirm.

Printre ai noştri,

                                          ai câştigat faima reală.

                    

      Câtă babiloniană singurătate - ndurată.

Câte speranţe deşarte - convoi.

De-alungul anilor pâine

              cu sare şi apă,

post - nepost, de voie şi de nevoi.

Prindeai avântul cu pânzele sus

pe valuri Tsunami năvală

                 în faţă.

Odată respinse, te detaşai dispus

cu gând inspirat pentru noi

şi viaţă.

Ca un soldat la postul de veghe

dotat cu strictul său necesar.

Între puţine era şi cojocica ta veche,

şi pensule preparate din coamă de cal.

Fireşte cum se uscau le lăsai beţe

mânuind cu ele

          ca la masă chinezii.

Şevaletul tău - o poliţă pironită- n perete,

vis-a-vis oglinda lărgea ca să

                  impresioneze.

Şi-atât, din luxul ferm

           de nobleţe - omenească.

Pe bune, format,  ai dovedit rezistenţă.

Mulţi chemaţi, puţini aleşi

             să jertfească.

Pare-mi-se c-ai intuit credinţa-n esenţă.

Şi-ai ars cu capul în sac de cenuşă

o Rusie - ntreagă punând-o pe jar.

Elicopterele cu megatone de ploaie

                       vru să

stingă Vârdalele prinse direct în pojar.

În privinţa aceasta oficial se bănuieşte,

                                          factorul uman, incendiator,

                  imposibil al depista.

Cred e oastea de îngeri - făclii ce-l însoţeşte

până în vârful cerului pe preafericitul

                            Mihai.

La urmă destins, s-a depăşit însuşi pe sine

sărind din timp şi din orice Vârdală.

Nici tu glorie ca lumea,

nici adormire deplină.

Din punctul mort - se detonează,

                trezirea totală.

                                                                                   17 – 19 august 2010,

                                                                                                     Bucureşti.